Primul sarut si urmarile dragostei

Un prim sarut furat la lumina lunii ce zace orbecaind oarba deasupra voastra avand impresia ca lumea s-a oprit in loc,ca timpul nu mai trece incremenit in acele cateva secunde de sarut,o prima atingere ce iti face trupul sa danseze haotic intr-un dans al fericirii supreme,sentimentul de Nirvana,zambet tamp pe fata,miros parca de feromonii ce l-ai simtit toata noapte nefiind in stare sa adormi din cauza acelui sarut,chipul ce-ti aparea pe pleoape ori de cate ori incercai sa inchizi ochii,somnul dulce al diminetii scaldat in amestecul de culori calde strecurate de ceata densa de afara,trezirea fastuoasa de a doua zi,micul dejun cu gust mult mai bun decat de obicei cu toate ca e acelasi mic dejun inca de cand erai copil,tigarea de dupa micul dejun care e devorata nebuneste pana aproape de filtru,fericire in ochi,ganduri inlantuite de fericire stiind ca o sa o revezi peste doar cateva ore,muscaturi adanci de buze ca sa ii simti din nou gustul dulce amarui de ciocolata ce ti l-a lasat pe buze,reintalnire,fericire,din nou Sarut!
Cam asta am simtit cu totii cand fiind sarutati de prima persoana din viata noastra am fost imbatati cu nestiinta de amor,iar in focul pasiunii am fost orbiti de tot ceea ce se afla in jurul nostru : lume,prieteni,scoala,luna soare,masini si alte aglomeratii!Conta doar sa fim cu acea persoana uniti intr-un sarut apasat si cu mainile cautand fierbanteala trupului retrasi prin tot felul de scari de bloc si unghere intunecate luminate sfios de doar cateva raze ale lunii ce ne privea cu ochi dulci incercand sa ne ascunda dar sa ne ofere si o lumina rusinoasa,romantica!Orele treceau nebuneste de repede si aproape ca nu observam niciodata cum luna isi face falnica aparitia pe cerul ca de lapte si trebuia fiecare sa se duca acasa la el,despartindu-ne indurerati de pierderea suferita insa fericiti stiind ca ne luam la revedere doar pentru cateva ore chinuitoare si serile cand vorbeam la telefon cate-n luna si-n stele minute in sir pierzand notiunea timpului pe un fel de peron al trenului ce trecea pe drumul numit viata,si abia de observam soarele ce rasarea printre copacii din parcul din fata blocului si inchizand cu atata durere telefonul si pregatindu-ne pentru inca o zi 'obositoare' de scoala!
Cam asta e filmul,cu fiecare zi repetandu-se in mod repetitiv de repetatele actiuni ce le repetam parca fiind si noi repetati de repetitie in acelasi timp cu repetarile noastre,iar la un moment dat plictisiti si frustrati de atatea repetari incheiem totul pe cale amicala sau nu,depinde de fiecare,si trecem mai departe asa cum e si normal dar avand grija sa nu uitam niciodata acel parfum,finetea aceea a pielii,gustul buzelor,atingerea calda a mainilor si sa il gasim in fiecare alta/altul de dupa!