Ai simtit vreodata cum totul cade in jurul tau,lumea,luna,camera in care dormi,totul!Incet,incet totul dispare,ca si cum cineva sau mai bine zis ceva le devoreaza si savureaza fiecare inghititura,fiecare clipa de neliniste ce ti-o ofera acest crud festin!Ai simtit vreodata cum aerul,care mai acum ceva vreme il savurai cu placere,te sufoca,te strange de gat,ca si cum o mana invizibila se incordeaza incet incet in jurul gatului tau?Ai simtit vreodata nevoia sa arunci nenorocitul ala de pachet de tigari dar sa nu ai taria de caracter sa o faci stiind ca e el e singurul tau prieten in noptile de nesomn?Te-ai simtit vreodata singur,ca si cum ai fi pe o insula pustie inconjurat numai de ocean stiind ca o sa vina un ciclon plin de ganduri negre ce va matura totul in calea lui?Ai simtit vreodata cum in timpului somnului palmele tale cauta cu lacrimi imbibate de sange caldura trupului pe care nu o va mai gasi niciodata in acel loc gol pe care nu ai mai lasat pe nimeni sa se aseze?Ai simtit vreodata raceala ochilor tai de cristal,ce inca tanjesc ciobiti de durere dupa persoana iubita,atunci cand te uiti dimineata in oglinda?Ai simtit vreodata ca iti sangereaza urechile de durerea provocata de acea liniste ce se apropie cu pasi marunti de tine intrerupta doar de glasul unei pasari ce zareste amurgul cantandu-si fericirea inceperii unei noi zile scaldata de caldura zambitoare a soarelui?Ai simtit vreodata tradarea din partea celor la care te asteptai cel mai putin in momentele in care aveai cea mai mare nevoie de ei?Ai simtit vreodata cum iubirea si ura te lovesc din aceeasi directie ca o sageata ascutita ce loveste si strapunge armura din jurul tau,pe care tu o credeai de nestrapuns?Ai simtit cum este sa mergi pe cararile intorcheate ale padurii ce se numeste destin si sa simti ca te-ai ratacit,ca nu mai ai cum sa iesi niciodata viu de acolo?Ai simtit vreodata mana de gheata a hotului de suflete ca se apropie cu pasi repezi de sufletul gata sa il inhate si sa il duca cat mai departe de tine si speriat de acest fapt sa fugi cat de departe si cat de repede poti fara sa privesti in urma?Ai simtit vreodata ca trebuie sa tii la dstanta persoana pe care o iubesti si o vrei cel mai mult pe pamantul asta doar pentru ca stiai ca intr-o zi o vei rani si iubirea ei se va transforma in suferinta si ura nestavilita fata de tot ce e mai frumos in viata,condamnand astfel un biet suflet la suferinta eterna?Ai simtit vreodata cum este sa treci cu pasi peste propriile sentimente injurand si scrasnind din dinti pentru ca a trebuit sa faci asta?Ai simtit vreodata caldura de vara a iubirii cum se transforma in ploaie acida de tradare si promisiuni incalcate fara nici un fel de resentiment?Ai simtit vreodata cum este sa porti doliul unei iubiri neimpartasite?
Daca ai simtit toate astea si inca esti bine la mansarda nu iti face griji pentru ca timpul vindeca orice rana si acopera cu un voal negru si greu orice fel de sentiment,asa ca ridica-te,scutura-te de praf si mergi intotdeauna mai departe,indiferent de cat de greu ar fi,cu gandul ca orice se duce odata cu trecerea timpului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu