luni, 20 decembrie 2010

Who am I?

Who the bloody hell am I to question you?who am I,indeed,to question even myself?
I am merely a ghost,hunted by rotten spirits,a shadowy figure on it’s way to darkness,hunted by cerberus’,cursed creatures which will never leave me be,a stranger on a dark alley never worth to pay attention at,the were of a powerful man,with greate ambitions and even greater dreams which were cruely crushed,smashed,sliced in tiny pieces never to be found again,lost in star dust,loneliness,grieving the past and forgetting his own future!
I could merely call myself human,if I ever was something human there you’ve left,if there were feelings left in me after you’ve been gone,after you kissed me for the last time,and that was the time when I felt your lips cruely killing everything that was human,feeling bounded,in me;when I felt your silky touch with it’s coldness,cutting my skin like a katana cutting a piece of paper,when my spirit was teared apart from my body and both of them continue living in different states : the spirirt with it’s loneliness and grief and the body always forced to keep up,forced to keep going forward despite all that pain,forced to smile and with it’s visible scars and still lingering kisses on it,both of them crying,screaming for you,for your presence,for your soft silky,delicate touch,your moistured lips and your dream inducer voice!
I’m just a bloody ruin of what I used to be because you had made me happy all those years,the heappiest man alive and yet,now you’re demolishing my walls slowly slowly,brick by brick with your dissapearence,leaving the castle’s called happiness heart rusting and rottening!
Who am I to judge you?who am I,indeed,to judge even myself?
I’m just a nothing,a useless thing,without any kind of feeling or warmness,a guitar with broken chords,a blind painter,a deaf composer,a dumb genius,and will continue be,all my life maybe,all my time spent without you,I’ll be nothing until your returning!
It would have been houndred times better to kill me than leave me because the death it’s just a new beginning,a new life,a new path and I would preffer death instead of this bloody cursed pain because this pain will always be with me until I’ll be dead!This pain will keep following both my body and spirit everywhere they go and no matter how much and how hard they’ll try to hide from it,sooner or later this pain will just find them!
You’ve left me without options,without nothing to live or fight for,you’ve left me just this pain,sleepless nights,dark days and an empty place right next to me in the bed!And yet,so far,I’m patient,I’m still waiting for you,fighting against my pain,my deamons to be and also my daily fears;I’m still waiting for your wake-up call,realising what I feel for you ,and I’ll never give up on you,I’ll always be here,I WILL ALWAYS LOVE YOU!



luni, 11 octombrie 2010

Metamorfoza dorintei si vointei

Suntem niste 'animale' prinse intre dorinta si vointa,cele doua legi ale vietii care se domina sistematic una pe cealalta!Dorinta in forma ei pura este cea care ne transforma in animale,iar vointa este cea care ne suprima aceasta transformare in societate!Cand suntem singuri dorinta domina vointa si devenim pur si simplu animale in forma primara a evolutiei,intrand cu toata fiinta in dorinta lasand dintii dorintei sa se adanceasca in noi pana la atomi,ce zbiara haotic durerea transformarii,insa cand suntem in societate vointa este cea dominatoare suprimand transformarea si aratand tuturor partea buna a noastra purtand o masca de care ne e scarba dar care trebuie purtata,deoarece societatea ii marginaleaza pe cei care se exprima conform dorintelor si care se transforma in vazul lumii!Ne simtim ca un cadou facut din resturi atunci cand suntem nevoiti sa folosim vointa ca arma de autoaparare,insa mergem mai departe purtandu-ne cu greutate cadavrul mai departe,enervati de fatarnicia societatii!
In acest paradox dual trebuie sa fim tari,sa lasam masca agatata in cui de cate ori iesim din casa si sa ne afisam transformati in fata societii,pentru ca suntem o societate de animale desenate in oameni buni,si cui ii place cum suntem,sa ne accepte,cui nu-i place sa nu ne pese si sa ii lasam sa zaca in propriile falsitati,sa-si joace rolul si sa-si reprime propria natura!
Sunt doar niste idioti!

Vis?

Te trezesti in fiecare dimineata cu un zambet tamp pe fata pentru ca stii ca o sa o vezi,noptile sunt pline de vise care speri sa se indeplineasca,lumea e acum plina de speranta deoarece ea a adus speranta in viata ta,ochii tai au licarire demonica plina de dorinta atunci cand o zaresti venind cu pasi ca de fulg catre tine,corpul tau tremura de incantare atunci cand ii simti mirosul,esti orbit de frumusetea ori de cate ori o vezi necontand ca o vezi dimineata dupa ce ea a avut cine stie ce cosmar si parul ei e valvoi si chipul ei este neutru ca si cum nu ar fi acolo sau ca o vezi doar cu un simplu prosop pe ea dupa o baie cand arata pur si simplu divin,toate simturile tale inebunesc atunci cand ea iti ofera chiar si cea mai usoara atingere,fiecare miscare a ei te face si pe tine sa te misti dansand in acelasi vals plin de culoare si tandrete manifestat prin saruturi dulci si atingeri de catifea,ea e singura care iti face toate problemele sa dispara ca un singur gest,ea e pur si simplu ea,este atat de simpla,atat de naturala!
Dar te trezesti brusc si realizezi ca a fost decat un vis stupid in mintea ta,realizezi ca ce strangeai tu in brate era doar o nenorocita de perna si ca ce mai ai de la ea sunt sunetul pasilor pe gresie ce inca ii auzi indreptandu-se usor spre tine,parfumul ce inca este in fiecare colt al casei si o poza pe care o pastrezi pe noptiera si o saruti in fiecare noapte inainte sa adormi!
Trebuie sa treci peste.....

Sentimente incordate

Ai simtit vreodata cum totul cade in jurul tau,lumea,luna,camera in care dormi,totul!Incet,incet totul dispare,ca si cum cineva sau mai bine zis ceva le devoreaza si savureaza fiecare inghititura,fiecare clipa de neliniste ce ti-o ofera acest crud festin!Ai simtit vreodata cum aerul,care mai acum ceva vreme il savurai cu placere,te sufoca,te strange de gat,ca si cum o mana invizibila se incordeaza incet incet in jurul gatului tau?Ai simtit vreodata nevoia sa arunci nenorocitul ala de pachet de tigari dar sa nu ai taria de caracter sa o faci stiind ca e el e singurul tau prieten in noptile de nesomn?Te-ai simtit vreodata singur,ca si cum ai fi pe o insula pustie inconjurat numai de ocean stiind ca o sa vina un ciclon plin de ganduri negre ce va matura totul in calea lui?Ai simtit vreodata cum in timpului somnului palmele tale cauta cu lacrimi imbibate de sange caldura trupului pe care nu o va mai gasi niciodata in acel loc gol pe care nu ai mai lasat pe nimeni sa se aseze?Ai simtit vreodata raceala ochilor tai de cristal,ce inca tanjesc ciobiti de durere dupa persoana iubita,atunci cand te uiti dimineata in oglinda?Ai simtit vreodata ca iti sangereaza urechile de durerea provocata de acea liniste ce se apropie cu pasi marunti de tine intrerupta doar de glasul unei pasari ce zareste amurgul cantandu-si fericirea inceperii unei noi zile scaldata de caldura zambitoare a soarelui?Ai simtit vreodata tradarea din partea celor la care te asteptai cel mai putin in momentele in care aveai cea mai mare nevoie de ei?Ai simtit vreodata cum iubirea si ura te lovesc din aceeasi directie ca o sageata ascutita ce loveste si strapunge armura din jurul tau,pe care tu o credeai de nestrapuns?Ai simtit cum este sa mergi pe cararile intorcheate ale padurii ce se numeste destin si sa simti ca te-ai ratacit,ca nu mai ai cum sa iesi niciodata viu de acolo?Ai simtit vreodata mana de gheata a hotului de suflete ca se apropie cu pasi repezi de sufletul gata sa il inhate si sa il duca cat mai departe de tine si speriat de acest fapt sa fugi cat de departe si cat de repede poti fara sa privesti in urma?Ai simtit vreodata ca trebuie sa tii la dstanta persoana pe care o iubesti si o vrei cel mai mult pe pamantul asta doar pentru ca stiai ca intr-o zi o vei rani si iubirea ei se va transforma in suferinta si ura nestavilita fata de tot ce e mai frumos in viata,condamnand astfel un biet suflet la suferinta eterna?Ai simtit vreodata cum este sa treci cu pasi peste propriile sentimente injurand si scrasnind din dinti pentru ca a trebuit sa faci asta?Ai simtit vreodata caldura de vara a iubirii cum se transforma in ploaie acida de tradare si promisiuni incalcate fara nici un fel de resentiment?Ai simtit vreodata cum este sa porti doliul unei iubiri neimpartasite?
Daca ai simtit toate astea si inca esti bine la mansarda nu iti face griji pentru ca timpul vindeca orice rana si acopera cu un voal negru si greu orice fel de sentiment,asa ca ridica-te,scutura-te de praf si mergi intotdeauna mai departe,indiferent de cat de greu ar fi,cu gandul ca orice se duce odata cu trecerea timpului!

luni, 20 septembrie 2010

Primul sarut si urmarile dragostei

Un prim sarut furat la lumina lunii ce zace orbecaind oarba deasupra voastra avand impresia ca lumea s-a oprit in loc,ca timpul nu mai trece incremenit in acele cateva secunde de sarut,o prima atingere ce iti face trupul sa danseze haotic intr-un dans al fericirii supreme,sentimentul de Nirvana,zambet tamp pe fata,miros parca de feromonii ce l-ai simtit toata noapte nefiind in stare sa adormi din cauza acelui sarut,chipul ce-ti aparea pe pleoape ori de cate ori incercai sa inchizi ochii,somnul dulce al diminetii scaldat in amestecul de culori calde strecurate de ceata densa de afara,trezirea fastuoasa de a doua zi,micul dejun cu gust mult mai bun decat de obicei cu toate ca e acelasi mic dejun inca de cand erai copil,tigarea de dupa micul dejun care e devorata nebuneste pana aproape de filtru,fericire in ochi,ganduri inlantuite de fericire stiind ca o sa o revezi peste doar cateva ore,muscaturi adanci de buze ca sa ii simti din nou gustul dulce amarui de ciocolata ce ti l-a lasat pe buze,reintalnire,fericire,din nou Sarut!
Cam asta am simtit cu totii cand fiind sarutati de prima persoana din viata noastra am fost imbatati cu nestiinta de amor,iar in focul pasiunii am fost orbiti de tot ceea ce se afla in jurul nostru : lume,prieteni,scoala,luna soare,masini si alte aglomeratii!Conta doar sa fim cu acea persoana uniti intr-un sarut apasat si cu mainile cautand fierbanteala trupului retrasi prin tot felul de scari de bloc si unghere intunecate luminate sfios de doar cateva raze ale lunii ce ne privea cu ochi dulci incercand sa ne ascunda dar sa ne ofere si o lumina rusinoasa,romantica!Orele treceau nebuneste de repede si aproape ca nu observam niciodata cum luna isi face falnica aparitia pe cerul ca de lapte si trebuia fiecare sa se duca acasa la el,despartindu-ne indurerati de pierderea suferita insa fericiti stiind ca ne luam la revedere doar pentru cateva ore chinuitoare si serile cand vorbeam la telefon cate-n luna si-n stele minute in sir pierzand notiunea timpului pe un fel de peron al trenului ce trecea pe drumul numit viata,si abia de observam soarele ce rasarea printre copacii din parcul din fata blocului si inchizand cu atata durere telefonul si pregatindu-ne pentru inca o zi 'obositoare' de scoala!
Cam asta e filmul,cu fiecare zi repetandu-se in mod repetitiv de repetatele actiuni ce le repetam parca fiind si noi repetati de repetitie in acelasi timp cu repetarile noastre,iar la un moment dat plictisiti si frustrati de atatea repetari incheiem totul pe cale amicala sau nu,depinde de fiecare,si trecem mai departe asa cum e si normal dar avand grija sa nu uitam niciodata acel parfum,finetea aceea a pielii,gustul buzelor,atingerea calda a mainilor si sa il gasim in fiecare alta/altul de dupa!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Peste noapte

Da!Sincer,nici nu stiu cum sa incep dar voi lasa creioanele din castile mele sa scrie pentru mine,ma voi lasa dus de val si vom voi vedea ce iese cand las muzica si nesomnul sa scrie in locul meu!
De cateva nopti incoace nu mai am somn si singura care ma alina in noptile astea albe este muzica!Si cand primele raze ale soarelui se ivesc la orizont intr-un amalgam de culori ce imi incanta ochii cad intr-un somn adanc ce tine doar cateva ore deoarece sunt trezit brusc de soneria telefonului ce-mi trezeste la realitatate toate simturile imbatate de dulcele somn al diminetii!Si in acele cateva ore chinuite de somn o visez pe ea,o visez in fiecare noapte,o caut cu picioare reci pe gresie,in fiecare secunda de nesomn ma gandesc la ea,un gand chinuitor ce ma tine treaz!İi vad chipul in visele mele si chipul ei ma stapaneste,ii aud glasul de la mari departari si glasul ei ma tulbura insa fiecare vis este spart in cioburi de acadea de soneria telefonului care este nerabdator ca ziua sa inceapa!
Cu ochii mijiti si enervat de lumina soarelui ce imi biciuieste ochii fara mila ma dau jos din pat si merg lenes spre baie unde ma spal pe ochi si pe dinti si unde in fiecare zi imi vine sa sparg oglinda ca sa nu-mi mai pot vedea chipul brazdat de dor si amintiri dureroase,sa nu mai vad in ochii mei distanta de mii de km care e intre mine si ea,sa nu-mi mai vad buzele crapate ce tipa dupa buzele ei moi ce au gust de cafea dulce amaruie menita sa te trezeasca din somn,sa nu-mi mai amintesc de palmele ce ii duc dorul,de pielea ce plange indurerata de amintirea palmelor ei ce au lasat urme adanci pe corpul meu!As vrea sa uit de tot,sa uit fiecare amintire frumoasa pe care o avem impreuna,sa iti uit mirosul ce inca ma bantuie,sa uit toate noptile petrecute impreuna cand marea ne alina picioarele obosite si nisipul ne era perna,sa uit de tine!
Nu credeam sa ajung asa departe insa uite ca s-a intamplat si n-am fost eu ci inima mi-a luat-o inainte!Se pare ca aceste cuvinte imi bateau in piept gata sa iasa afara,s-au chinuit ceva timp insa acum se pare ca au reusit sa vada lumina zilei si nimic nu e mai dureros ca asta!

Nesomn

Dupa o noapte de nesomn in care am stat cu ochii pereti gandindu-ma la ea am realizat ca pur si simplu nu o pot uita!Am realizat ca acest lucru imi este imposibil si ca inca o iubesc cu toata fiinta mea,ca fiecare atom din corpul me tanjeste dupa ea,am realizat ca buzele mele inca plang atunci cand isi aduc aminte de atingerea buzelor ei,ca palmele mele sunt reci in absenta caldurii trupului ei!!
Am realizat ca desi gresisem enorm fata de ea,a stiut sa ierte de fiecare data,a stiut sa treaca peste si de fiecare data a trecut singura pentru ca eu in mandria si prostia mea de barbat nu am stiut sa fiu langa ea insa ea a stat langa mine cand majoritatea prietenilor uitasera ca eu inca exist,m-a sustinut si a avut grija ca eu sa trec peste toate problemele adolescetine pe care cu totii le intimpinam la varsta potrivita!Ea a fost lumina din cele mai grele nopti ale vietii mele de adolescent,a fost cabana in care m-am retras sa imi limpezesc gandurile impins de stresul cotidian catre nebunie!A stat tare pe pozitii la fiecare lupta a mea cu viata,a tinut sabia destinului in mana si a manuit-o cu abilitate alungand cu delicatete orice temere a mea,orice grija,fiecare picatura de stres!
Un luptator priceput,care a luptat in locul meu cand eu nu am avut curajul,cel mai bun prieten,cel mai bun parinte si cea mai buna iubita,asta a fost ea pentru mine,dar in frenezia cuceririlor de dupa varsta de 18 ani am uitat cine mi-a fost intotdeauna alaturi pe drumul meu catre maturizare si adeseori i-am ignorat prezenta ce alerga prin venele mele nestiind ce inseamna toate acele sentimente si din cauza asta am pierdut!
Eu am trait iubirea vietii mele si din cauza propriei mandrii,a propriei ignorante si cinismului de care am dat dovada am pierdut-o!Sper ca voi cititorilor sa nu faceti aceleasi greseli pentru ca stiu din proprie experienta ca veti regreta amarnic propriile greseli!

marți, 6 aprilie 2010

Despre etnobotanice,iarba si alte nebunii

S'a facut atata valva din cauza etnobotanicelor incat m'am incumetat sa scriu si eu cate ceva despre asta!in primul rand au fost victime in randul adolescentilor,dar ce zic eu adolescenti,in randul copiilor,ca pana la urma asta erau: niste copii care,ca sa fie mai rebeli si in randul celor la moda,au "bagat" si ei legale!insa nu le'a spus nimeni ca in amestec cu bautura aceste plante etnobotanice fac foarte mult rau!pot sa induca o stare de coma temporara sau de lunga durata,dereglari la nivelul sistemului digestiv sau chiar moartea!au multe efecte adeverse in amestec cu alcoolul!in schimb iarba sau hash'ul pot fi combinate cu un pahar bun de whiskey!
Eu sincer sa fiu ii invinovatesc pe copiii astia mici si prosti!pentru din eterna lor nevoie de nou s'a intamplat ce s'a intamplat!adica au inchis weed shop'urile!acum generatiile mai mici gen 7-11 ani nu vor mai fuma iarba pentru ca au auzit la stiri ca din cauza la asta au murit oameni!deci,trebuie sa ne pregatim pentru niste generatii de dobitoci si inapoiati mintal care cred ca daca fumezi iarba poti sa mori!
Eu le spun sa stea linistiti!supradoza de iarba e imposibila!trebuie sa fumezi aproape 400 de kilograme in 15 minute ca sa faci supradoza,nu neaparat sa mori!ceea ce e imposibil de indeplinit!de la etnobotanice se mai moare insa de la iarba niciodata!de ce credeti ca a lasat'o god pe pamantul acesta?ca sa fie fumata,logic!
Haide'ti sa va zic ceva!iarba creste natural in unele zone,adica neplantata,neajutata de om;asta se intampla de sute ani poate chiar mii!de aici rezulta ca e data de god,nu?si biserica ne spune ca tot ce e dat de god e bun!e asa sau nu?deci daca god da iarba,care e buna in opinia bisericii ca e data de god,noi de ce mama dracului sa nu profitam de ea?
Voi ce credeti despre asta?.......

luni, 5 aprilie 2010

Vis





Ahh!Acei ochi  calzi,acele buze moi
Ce imi ofera soare cand sunt nori
Ce ma fac sa tremur cand le vad
Ce ma re-nvie  cand sunt mort




Care  ma fac din om,ne’ om
Ce ma alina cand ranile ma dor
Care lumina pura,fina imi ofera
 Cand ma cuprinde a suferintei sfera

Ahh!Chip ceresc,divin,cuceritor
Care imi dai sperante pentru viitor
Care ma faci un om mai bun sa fiu
Cand te ador ma faci sa  reinviu

Ti-as spune te iubesc,da-i de prisos
Tu nu ma crezi,sunt mincinos
Priveste-ma in ochi si vei vedea
Ca te iubesc cu toata fiinta mea!

Trist




Tu!Inger al mortii,crud,vino si ia-ma
Caci nimic nu am sa las in urma mea
Decat o urma de tristete  si-ndoiala
Ce poate sa distruga de tot lumea


  Tu!Inger al mortii,crud vino si ia-ma
Caci nu regret nimic din ce-am facut
 Poate-am gresit,sau poate-i aiureala
 Un lucru stiu: ca am iubit!

Cosmar


As vrea sa-ti simt caldura
Cand viata mea e rece
Sa nu mai simt nici ura
Sa simt ca totul trece

As vrea sa-ti simt mirosul
In noptile de iarna crude
Cand ma cuprinde somnul
Sa-aud soaptele calde

As vrea sa iti simt trupul
Cum de dorinta-ti arde
Si  sa-l gasesc in spatiul
Cearceafurilor  albe

De toate-odata le-as gasi
Voi  vrea atunci sa mor
Dar asta nu se va-mplini
Caci sunt un simplu muritor

Sunt muritor,dar te iubesc
As vrea sa spun ca te ador
Dar nu pot,ar fi copilaresc
Si parca buzele ma dor

Ma dor de acel dor amar
Ce trece zi de zi prin mine
Cand chipul il zaresc mai rar
Si parca timpul sta,nu vine

Dar tu incet,suav soptesti
Trezeste-te iubitul meu
Ma uit la tine imi zambesti
“A fost doar un cosmar de-al tau”

Cuvant inainte

Asta e primul post dintre cele multe pe care am de gand sa le fac de acum incolo!Sincer sa fiu habar nu am ce scriu insa ma voi mai documenta si voi gasi subiecte de discutie pe placul tuturor!pace si dragoste si sex pe marte....atat am de spus pentru inceput