Primul sarut si urmarile dragostei

Un prim sarut furat la lumina lunii ce zace orbecaind oarba deasupra voastra avand impresia ca lumea s-a oprit in loc,ca timpul nu mai trece incremenit in acele cateva secunde de sarut,o prima atingere ce iti face trupul sa danseze haotic intr-un dans al fericirii supreme,sentimentul de Nirvana,zambet tamp pe fata,miros parca de feromonii ce l-ai simtit toata noapte nefiind in stare sa adormi din cauza acelui sarut,chipul ce-ti aparea pe pleoape ori de cate ori incercai sa inchizi ochii,somnul dulce al diminetii scaldat in amestecul de culori calde strecurate de ceata densa de afara,trezirea fastuoasa de a doua zi,micul dejun cu gust mult mai bun decat de obicei cu toate ca e acelasi mic dejun inca de cand erai copil,tigarea de dupa micul dejun care e devorata nebuneste pana aproape de filtru,fericire in ochi,ganduri inlantuite de fericire stiind ca o sa o revezi peste doar cateva ore,muscaturi adanci de buze ca sa ii simti din nou gustul dulce amarui de ciocolata ce ti l-a lasat pe buze,reintalnire,fericire,din nou Sarut!
Cam asta am simtit cu totii cand fiind sarutati de prima persoana din viata noastra am fost imbatati cu nestiinta de amor,iar in focul pasiunii am fost orbiti de tot ceea ce se afla in jurul nostru : lume,prieteni,scoala,luna soare,masini si alte aglomeratii!Conta doar sa fim cu acea persoana uniti intr-un sarut apasat si cu mainile cautand fierbanteala trupului retrasi prin tot felul de scari de bloc si unghere intunecate luminate sfios de doar cateva raze ale lunii ce ne privea cu ochi dulci incercand sa ne ascunda dar sa ne ofere si o lumina rusinoasa,romantica!Orele treceau nebuneste de repede si aproape ca nu observam niciodata cum luna isi face falnica aparitia pe cerul ca de lapte si trebuia fiecare sa se duca acasa la el,despartindu-ne indurerati de pierderea suferita insa fericiti stiind ca ne luam la revedere doar pentru cateva ore chinuitoare si serile cand vorbeam la telefon cate-n luna si-n stele minute in sir pierzand notiunea timpului pe un fel de peron al trenului ce trecea pe drumul numit viata,si abia de observam soarele ce rasarea printre copacii din parcul din fata blocului si inchizand cu atata durere telefonul si pregatindu-ne pentru inca o zi 'obositoare' de scoala!
Cam asta e filmul,cu fiecare zi repetandu-se in mod repetitiv de repetatele actiuni ce le repetam parca fiind si noi repetati de repetitie in acelasi timp cu repetarile noastre,iar la un moment dat plictisiti si frustrati de atatea repetari incheiem totul pe cale amicala sau nu,depinde de fiecare,si trecem mai departe asa cum e si normal dar avand grija sa nu uitam niciodata acel parfum,finetea aceea a pielii,gustul buzelor,atingerea calda a mainilor si sa il gasim in fiecare alta/altul de dupa!

Peste noapte

Da!Sincer,nici nu stiu cum sa incep dar voi lasa creioanele din castile mele sa scrie pentru mine,ma voi lasa dus de val si vom voi vedea ce iese cand las muzica si nesomnul sa scrie in locul meu!
De cateva nopti incoace nu mai am somn si singura care ma alina in noptile astea albe este muzica!Si cand primele raze ale soarelui se ivesc la orizont intr-un amalgam de culori ce imi incanta ochii cad intr-un somn adanc ce tine doar cateva ore deoarece sunt trezit brusc de soneria telefonului ce-mi trezeste la realitatate toate simturile imbatate de dulcele somn al diminetii!Si in acele cateva ore chinuite de somn o visez pe ea,o visez in fiecare noapte,o caut cu picioare reci pe gresie,in fiecare secunda de nesomn ma gandesc la ea,un gand chinuitor ce ma tine treaz!İi vad chipul in visele mele si chipul ei ma stapaneste,ii aud glasul de la mari departari si glasul ei ma tulbura insa fiecare vis este spart in cioburi de acadea de soneria telefonului care este nerabdator ca ziua sa inceapa!
Cu ochii mijiti si enervat de lumina soarelui ce imi biciuieste ochii fara mila ma dau jos din pat si merg lenes spre baie unde ma spal pe ochi si pe dinti si unde in fiecare zi imi vine sa sparg oglinda ca sa nu-mi mai pot vedea chipul brazdat de dor si amintiri dureroase,sa nu mai vad in ochii mei distanta de mii de km care e intre mine si ea,sa nu-mi mai vad buzele crapate ce tipa dupa buzele ei moi ce au gust de cafea dulce amaruie menita sa te trezeasca din somn,sa nu-mi mai amintesc de palmele ce ii duc dorul,de pielea ce plange indurerata de amintirea palmelor ei ce au lasat urme adanci pe corpul meu!As vrea sa uit de tot,sa uit fiecare amintire frumoasa pe care o avem impreuna,sa iti uit mirosul ce inca ma bantuie,sa uit toate noptile petrecute impreuna cand marea ne alina picioarele obosite si nisipul ne era perna,sa uit de tine!
Nu credeam sa ajung asa departe insa uite ca s-a intamplat si n-am fost eu ci inima mi-a luat-o inainte!Se pare ca aceste cuvinte imi bateau in piept gata sa iasa afara,s-au chinuit ceva timp insa acum se pare ca au reusit sa vada lumina zilei si nimic nu e mai dureros ca asta!

Nesomn

Dupa o noapte de nesomn in care am stat cu ochii pereti gandindu-ma la ea am realizat ca pur si simplu nu o pot uita!Am realizat ca acest lucru imi este imposibil si ca inca o iubesc cu toata fiinta mea,ca fiecare atom din corpul me tanjeste dupa ea,am realizat ca buzele mele inca plang atunci cand isi aduc aminte de atingerea buzelor ei,ca palmele mele sunt reci in absenta caldurii trupului ei!!
Am realizat ca desi gresisem enorm fata de ea,a stiut sa ierte de fiecare data,a stiut sa treaca peste si de fiecare data a trecut singura pentru ca eu in mandria si prostia mea de barbat nu am stiut sa fiu langa ea insa ea a stat langa mine cand majoritatea prietenilor uitasera ca eu inca exist,m-a sustinut si a avut grija ca eu sa trec peste toate problemele adolescetine pe care cu totii le intimpinam la varsta potrivita!Ea a fost lumina din cele mai grele nopti ale vietii mele de adolescent,a fost cabana in care m-am retras sa imi limpezesc gandurile impins de stresul cotidian catre nebunie!A stat tare pe pozitii la fiecare lupta a mea cu viata,a tinut sabia destinului in mana si a manuit-o cu abilitate alungand cu delicatete orice temere a mea,orice grija,fiecare picatura de stres!
Un luptator priceput,care a luptat in locul meu cand eu nu am avut curajul,cel mai bun prieten,cel mai bun parinte si cea mai buna iubita,asta a fost ea pentru mine,dar in frenezia cuceririlor de dupa varsta de 18 ani am uitat cine mi-a fost intotdeauna alaturi pe drumul meu catre maturizare si adeseori i-am ignorat prezenta ce alerga prin venele mele nestiind ce inseamna toate acele sentimente si din cauza asta am pierdut!
Eu am trait iubirea vietii mele si din cauza propriei mandrii,a propriei ignorante si cinismului de care am dat dovada am pierdut-o!Sper ca voi cititorilor sa nu faceti aceleasi greseli pentru ca stiu din proprie experienta ca veti regreta amarnic propriile greseli!