Metamorfoza dorintei si vointei

Suntem niste 'animale' prinse intre dorinta si vointa,cele doua legi ale vietii care se domina sistematic una pe cealalta!Dorinta in forma ei pura este cea care ne transforma in animale,iar vointa este cea care ne suprima aceasta transformare in societate!Cand suntem singuri dorinta domina vointa si devenim pur si simplu animale in forma primara a evolutiei,intrand cu toata fiinta in dorinta lasand dintii dorintei sa se adanceasca in noi pana la atomi,ce zbiara haotic durerea transformarii,insa cand suntem in societate vointa este cea dominatoare suprimand transformarea si aratand tuturor partea buna a noastra purtand o masca de care ne e scarba dar care trebuie purtata,deoarece societatea ii marginaleaza pe cei care se exprima conform dorintelor si care se transforma in vazul lumii!Ne simtim ca un cadou facut din resturi atunci cand suntem nevoiti sa folosim vointa ca arma de autoaparare,insa mergem mai departe purtandu-ne cu greutate cadavrul mai departe,enervati de fatarnicia societatii!
In acest paradox dual trebuie sa fim tari,sa lasam masca agatata in cui de cate ori iesim din casa si sa ne afisam transformati in fata societii,pentru ca suntem o societate de animale desenate in oameni buni,si cui ii place cum suntem,sa ne accepte,cui nu-i place sa nu ne pese si sa ii lasam sa zaca in propriile falsitati,sa-si joace rolul si sa-si reprime propria natura!
Sunt doar niste idioti!

Vis?

Te trezesti in fiecare dimineata cu un zambet tamp pe fata pentru ca stii ca o sa o vezi,noptile sunt pline de vise care speri sa se indeplineasca,lumea e acum plina de speranta deoarece ea a adus speranta in viata ta,ochii tai au licarire demonica plina de dorinta atunci cand o zaresti venind cu pasi ca de fulg catre tine,corpul tau tremura de incantare atunci cand ii simti mirosul,esti orbit de frumusetea ori de cate ori o vezi necontand ca o vezi dimineata dupa ce ea a avut cine stie ce cosmar si parul ei e valvoi si chipul ei este neutru ca si cum nu ar fi acolo sau ca o vezi doar cu un simplu prosop pe ea dupa o baie cand arata pur si simplu divin,toate simturile tale inebunesc atunci cand ea iti ofera chiar si cea mai usoara atingere,fiecare miscare a ei te face si pe tine sa te misti dansand in acelasi vals plin de culoare si tandrete manifestat prin saruturi dulci si atingeri de catifea,ea e singura care iti face toate problemele sa dispara ca un singur gest,ea e pur si simplu ea,este atat de simpla,atat de naturala!
Dar te trezesti brusc si realizezi ca a fost decat un vis stupid in mintea ta,realizezi ca ce strangeai tu in brate era doar o nenorocita de perna si ca ce mai ai de la ea sunt sunetul pasilor pe gresie ce inca ii auzi indreptandu-se usor spre tine,parfumul ce inca este in fiecare colt al casei si o poza pe care o pastrezi pe noptiera si o saruti in fiecare noapte inainte sa adormi!
Trebuie sa treci peste.....

Sentimente incordate

Ai simtit vreodata cum totul cade in jurul tau,lumea,luna,camera in care dormi,totul!Incet,incet totul dispare,ca si cum cineva sau mai bine zis ceva le devoreaza si savureaza fiecare inghititura,fiecare clipa de neliniste ce ti-o ofera acest crud festin!Ai simtit vreodata cum aerul,care mai acum ceva vreme il savurai cu placere,te sufoca,te strange de gat,ca si cum o mana invizibila se incordeaza incet incet in jurul gatului tau?Ai simtit vreodata nevoia sa arunci nenorocitul ala de pachet de tigari dar sa nu ai taria de caracter sa o faci stiind ca e el e singurul tau prieten in noptile de nesomn?Te-ai simtit vreodata singur,ca si cum ai fi pe o insula pustie inconjurat numai de ocean stiind ca o sa vina un ciclon plin de ganduri negre ce va matura totul in calea lui?Ai simtit vreodata cum in timpului somnului palmele tale cauta cu lacrimi imbibate de sange caldura trupului pe care nu o va mai gasi niciodata in acel loc gol pe care nu ai mai lasat pe nimeni sa se aseze?Ai simtit vreodata raceala ochilor tai de cristal,ce inca tanjesc ciobiti de durere dupa persoana iubita,atunci cand te uiti dimineata in oglinda?Ai simtit vreodata ca iti sangereaza urechile de durerea provocata de acea liniste ce se apropie cu pasi marunti de tine intrerupta doar de glasul unei pasari ce zareste amurgul cantandu-si fericirea inceperii unei noi zile scaldata de caldura zambitoare a soarelui?Ai simtit vreodata tradarea din partea celor la care te asteptai cel mai putin in momentele in care aveai cea mai mare nevoie de ei?Ai simtit vreodata cum iubirea si ura te lovesc din aceeasi directie ca o sageata ascutita ce loveste si strapunge armura din jurul tau,pe care tu o credeai de nestrapuns?Ai simtit cum este sa mergi pe cararile intorcheate ale padurii ce se numeste destin si sa simti ca te-ai ratacit,ca nu mai ai cum sa iesi niciodata viu de acolo?Ai simtit vreodata mana de gheata a hotului de suflete ca se apropie cu pasi repezi de sufletul gata sa il inhate si sa il duca cat mai departe de tine si speriat de acest fapt sa fugi cat de departe si cat de repede poti fara sa privesti in urma?Ai simtit vreodata ca trebuie sa tii la dstanta persoana pe care o iubesti si o vrei cel mai mult pe pamantul asta doar pentru ca stiai ca intr-o zi o vei rani si iubirea ei se va transforma in suferinta si ura nestavilita fata de tot ce e mai frumos in viata,condamnand astfel un biet suflet la suferinta eterna?Ai simtit vreodata cum este sa treci cu pasi peste propriile sentimente injurand si scrasnind din dinti pentru ca a trebuit sa faci asta?Ai simtit vreodata caldura de vara a iubirii cum se transforma in ploaie acida de tradare si promisiuni incalcate fara nici un fel de resentiment?Ai simtit vreodata cum este sa porti doliul unei iubiri neimpartasite?
Daca ai simtit toate astea si inca esti bine la mansarda nu iti face griji pentru ca timpul vindeca orice rana si acopera cu un voal negru si greu orice fel de sentiment,asa ca ridica-te,scutura-te de praf si mergi intotdeauna mai departe,indiferent de cat de greu ar fi,cu gandul ca orice se duce odata cu trecerea timpului!